Mărturii ale istoriei
(interviuri cu cei din secolul trecut)
-Aţi apucat şi anii de foamete din '46/'47?
- Da, au fost ani grei. Băiatul meu era în armată. Secetă a fost şi mare greutate. Mâncam urzică, o coceam ca pe pâine. Noi am ieşit din foamete că am mai avut puţin lapte, dar jumătate din locuitorii satului au murit de foame... A dat Dumnezeu şi am ieşit din această cumpănă: 7 copii am avut, unul l-am pierdut în război, da 6 am şi azi. Sunt în rând cu oamenii şi îmi pare bine. Fiecare vine la mine şi când îi văd, iată aşa îmi creşte inima de bucurie, am 16 nepoţi şi-s toţi la locul lor, printre ei sunt învăţători, ingineri, ofiţeri în armată...
- Moş Ion, în timpul ţarului era mai bine de trăit decât în timpul lui Stalin şi a altor conducători comunişti?
- De o sută de ori... Stalin era foarte îndrăcit şi aresta oamenii nevinovaţi şi cinstiţi, veneau "encavediştii" şi mă luau la cercetări precum că am fost cu românii, dar fiind invalid de război am scăpat ca prin urechile acului de deportări, fiind pus şi eu în lista culacilor.
Cu Ţara Românească eram şi eu într-un partid, că nu puteam să scap; în partidul socialist ţărănesc - partidul golanilor. În România partidul socialiştilor nici nu avea dreptul să crâcnească. Eu eram invalid de război şi deci eram delegatul invalizilor, a văduvelor şi a orfanilor... Şi m-am făcut gospodar, dacă eram alesul satului... Totuşi aveam uneori şi discuţii aprinse cu preotul Guma, care era blagocin, mai mare pe preoţi, el a avut doi feciori Nicolae şi Gheorghe, Nicolae e la Bucureşti, preda limba rusă, a avut şi o fiică Vera, măritată cu un maior român. Preotul Guma era un preot deştept şi bun, atâta doar că uneori la şcoală îi pedepsea pe cei leneşi. Odată l-am contrazis, zicând ce fel de democraţi sunt nemţii dacă năzuiesc pământ străin. El mi-a zis că nu înţeleg ce înseamnă democraţia şi 1-a rugat pe un învăţător mai în vârstă să-mi explice. Mi s-a spus că "Democraţia este atunci când ai o pâine şi cuţitul şi tai pâinea să nu faci fărâmituri, să nu faci risipă, dacă cineva pretinde la pâinea ta ai dreptul să te aperi..."
Când au venit ruşii au destrămat moşia boierească şi ne-au dat loturi de pământ, însă când s-au reîntors românii aceasta era rău că trebuia întors totul înapoi. . În genere, cu românii ne-am împăcat, numai cine era leneş şi hoţ, acela era pedepsit... Şi când au venit ruşii ne-am deprins, cu toate că ruşii erau cu două feţe. Una vorbeau şi alta făceau. Ne-au dat pământ, dar cine să-1 lucreze, erau numai femei şi copii care cu sapa trebuiau să prăşească jumătate de hectar de pământ. Şi când au rămas moşiile pârloagă Lenin o întors-o, nu i-a zis robie, ci colectiv. Şi aşa după Lenin am dus-o foarte delicat...
De la amintirile batrinesti la cele relatate in documente
Satul Costuleni a fost atestat la 12 noiembrie 1605.
In noiembrie 1605 Ieremia Movila daruieste mitropoliei de Succeava si mitropolitul Teodosie Barbovschi , precum si paraclisului episcopiei de Roman si episcopului Atanasie Crimcovici , doua mosioare si anume : mitropoliei , mosia Costuleni pe Prut , iar episcopiei mosia Canesti , ambele in tinutul Iasi , foste mosii domnesti si daruite pentru pomenirea inaintasilor sai. Pe aici veneau fetele bisericesti la mosia Mitropoliei Iasi din Costuleni , care cuprindea o cimpie manoasa pe stinga prutului , mai jos de actualul oras Ungheni. Satul manastiresc a fost infiripat de vreo 30 de tarani din Macaresti, trecuti sa munceasca pe mosia Mitropoliei si care purtau nume de familii Bejan , Prepelita , Cibotaru , Ciobanu, Creciun. Au amplasat casele pe ambele parti ale drumului ce ducea din Tutora spre Macaresti , in preajma curtii boieresti a proprietarului Vrabie , linga izvorul cel mare. Noua asezare a fost botezata Mitoc – inseamna locuinta pe linga manastire, in afara incintei ei. Mitoc , fiind adesea inundat de apele Prutului , isi muta treptat vatra mai sus , pe costisa dealului , de unde si provine etimologia cuvintului Costuleni. Iar in Dictionarul geografic al Basarabiei , editat de Zamfir Arbore la Bucuresti in 1904 , dispare Mitoc , fiind inlocuit cu Costuleni , sat in jud. Chisinau , volosti Zbieroaia , asezat intre satele Moreni si Macaresti , pe malul Prutului . Are 79 de case de tarani romani , improprietariti pe pamintul Mitropoliei din Iasi . Locuitorii posedau 1007 deseatini , iar Mitropolia 1.396 des. Mici adaugari de la 1605 incoace . la 15 septembrie 1662 vornicul Vasile Strabat hotarniceste , din porunca domniei , satul Costuleni de pe mosia Mitropoliei Iasi dinspre Moreni. In 1742 taranii din costuleni posedau 660 falci de pamit. Pe mosia Mitropoliei in 1803 lucrau 115 oameni – rotari , prisacari , ciobani , taietori de padure , agricultori.
Satul manastiresc Costuleni in 1854 este impus sa pregateasca si sa transmita armatei tariste cu frontiera pe Prut 10 mii puduri de fin. In 1859 localitatea numara 85 de case , in care vietuiau 262 de barbati si 243 de femei . Holera din vara lui 1866 duce in mormint 70 de suflete . Pe la mijlocul sec. XIX intr-o vagauna din apropierea Costulenilor isi facu avere o familie de greci , care lua in arenda pamint din mosia Mitropoliei Iasi . In curind se imbogati de-a binelea. La 10 mai 1870 mosierul Gheorghe Andriopulu scrise in instanta de judecata ca “anul trecut taranii n-au indeplinit obligatiile contractuale ” . Taranii nemultumiti ca trebuie sa mearga sa lucreze pamintul la o departare de 15 verste , venira buluc la Chisinau sa se plinga guvernatorului. Printre initiatori se aflau Ion Ursachi , Ioan Rudico , Dumitru Rrotaru. Dar au ramas in paguba atit plugarii cit si boierul . Caci administratia tarista trecu o parte din mosia Mitropoliei in posesia Ministerului propritatii de stat si o dadu in arenda pe 3 ani altui grec , lui Panaioti Gusti , care urma sa stringa de la tarani dijma in suma anuala de 2.014 rub. Acel loc poarta in prezent denumirea “Valea Morilor” . Scoala laica a fost deschisa in 1890 , in ea functiona si o scoala duminicala pentru 30 – 40 de copii , educati de preotul Alexandru Braguta . Biserica veche de lemn dispunea de 33 desetine de pamint si deservea 566 de credinciosi de rit ortodox. Prin dispozitia Consistoriului , organ administrativ si disciplinar in conducerea bisericelor din Basarabia , preotul Vichentie Guma la 29 martie 1899 , e tranferat din Cainari la Costuleni , unde desfasoara o activitate fructuoasa printre enoriasi. A fost in repetate rinduri mentionat de Mitropolie , la 3 decembrie 1903 s-a invrednicit sa fie ales deputat si blagocic in circumscriptia 4 din jud. Chisinau. Din initiativa si cu participarea lui directa a fost construita in 1910 o frumoasa biserica din piatra , o adevarata catedrala pe malul sting al Prutului. La intrarea in curtea bisericii te intimpina si astazi sub 5 tei vigurosi 2 morminte , strajuite de o cruce masiva cu inscriptia “Preotul Vichentie Guma (1871 -1947) si preoteasa Evghenia Guma(1875 - 1959)”.
Desi in anul1908 – 1909 scoala ministeriala de o clasa de aici era fregventata de 60 de elevi , la examene s-au prezentat numai 3. Satul se constituia din 268 de gospodarii si numara 1.037 de suflete. La 4 noiem. 1913 pe mosia Costulenilor sunt taiate 41,88 des . de padure. In toamna lui 1922 Institutia Romana “Casa Noastra” , imputernicita sa faca reforma agrara , le oferi la 265 de nevoiasi din Costuleni 621 ha de pamint confiscat din mosiile boieresti si manastiresti. Peste un an s. Costuleni din plasa Nisporeni numara 1.723 de locuitori , avea o cooperativa agricola , o moara cu aburi , biserica , scoala primara , 3 circiumi , primarie. Zece ani mai tirziu umarul locuitorilor se ridicasera la 2.112 locuitori. Din cei 516 copii in virsta de 5 – 16 ani , in 1933 erau scolarizati 205, avindui invatatori pe Mihail Ionescu , Nicolaie si Ecaterina Ivanov, Taisea Mares.
In zorii zilei de duminica , 22 iunie 1941 , dupa aproape un an cu frontiera pe prut , oamenii din Costuleni s-au trezit intre 2 focuri , pe linia intii a unui singeros macel. Au respirat usurati abia dupa 2 saptamini , cind frontul depasise padurile de la Cornesti , Nisporei si Lapusna, dupa 3 ani de lupte , frontul revine din nou la Prut , in august 1944 se desfasoara operatia Iasi – Chisinau . Peste 240 mii de basarabeni , inclusiv citeva sute din Costuleni , sint trimisi in batalii. Maiorii Brascov si Kazakov scriau intr-un ravas din 28 martie 1945 :”In unitatea noastra avem 4 ostasi din Costuleni , r-nu Nisporeni , Solomon Vasile Vasile , Visinevschi Ivan Mihail , Misulea Trofim Fiodor si Slavenschi Alexandru Ion ”.
In 1949 la Costuleni se injghebeaza gospodaria colectiva “Bolsevik” , devenita in 1956 kolhozul “Comunist”. Din 1961 Costuleni intra in sectia a 4 a sovhozului Prut. In 1975 Costulenii s-au desprins de sovhozul Prut , creind gospodaria de statat “Costuleni” cu o suprafata de 2.000 ha teren agricol. Timp de 19 ani fiind dirijat de Mihail Paduraru, perioada de mare inflorire a satului , cind sute de familii au trecut in case noi , au fost date in exploatare majoritatea obiectivelor de menire social - culturala . Primaria adera in 1998 la Programul National “Pamint” , se creiaza 801 gospodarii taranesti individuale . 712 cotasi , dispunind de 676 ha de pamint arabil, se asociaza in gospodaria de fermieri “Ion Vrabie” , incluzind 12 specialisti de inalta calificare. Insusi liderul Ion Vrabie , bastinas de vita veche de gospodari , infrunta cu dirzenie si demnitate dificultatile economiei de piata , le cultiva consatenilor osindie in munca si spirit intreprinzator , increder in ziua de miine.
), in schimb se stie cam cu toti cei din generatia sa, astfel a apelat la parinti.